“Singura călătorie care merită facută Calatoria Descoperirii de Sine”
“Descoperire de sine” spune un maestru indian, nu “dezvoltare” de sine.
Odată ce s-a deschis ușa cămării întunecate, unde multi și-au petrecut anii în speranța că într-o zi va fi un miracol și vor începe să trăiască, unii ies din cămară pentru totdeauna. Alții intră la loc și se prefac că nu s-a întâmplat nimic. Ambele variante sunt la fel de legitime.
Cum a fost cu mine? Când ușa s-a întredeschis, eu am spulberat nu doar cămara pe care am părăsit-o instant, ci toată șandramaua conceptuală care se dădea, fără ca eu să știu – drept viață.
De atunci dansez cu viața mea pe culmi și în adâncuri. În fiecare moment sunt plină de profundă recunoștință, iar manifestarea acesteia este însuși faptul că dau mai departe necondiționat ceea ce am primit și care nu-mi aparține.
După treizeci și ceva de ani de libertate și învățare cum să comunic/înțeleg această stare, am ajuns la concluzia că sunt doar trei lucruri esențiale pentru a-ți transforma viața. Acestea sunt:
1. Noi toți PUTEM schimba punctul din care privim viața,
2. Noi toți AVEM abilitatea de a fi în orice punct din care privim viața,
3. Rezultatul schimbării punctului de vedere din care privim viața este direct corelat cu punctul de vedere din care alegem să trăim.
Dacă privești viața din punctul de vedere că ești o victimă, că oamenii au ceva cu tine și îți pun bețe în roate, ai dreptate și plătești costul: tristețe, lipsă de putere, milă de sine și cerșit de atenție/validare sau pur și simplu furie (ca să menționez doar câteva :-)).
Dacă privești viața ca pe un privilegiu, ca pe o călătorie uluitoare, că nu există nicio luptă, nicio competiție, iar oamenii sunt liberi să trăiască după propriile alegeri, din nou ai dreptate și primești rezultate corelate cu acest punct de vedere: pace, demnitate, respect, rezultate benefice ție și altora.
În manualul cursului de PhotoReading, Paul Scheele comunică același lucru când spune: “acest curs vă ajută să schimbați relația, abordarea cu materialele scrise, relația cu mintea voastră, relația cu puterea voastră, pentru a obține ce doriți”. Cât de simplu este spus!
În Landmark, același lucru legat de schimbarea punctului de vedere este exprimat prin expresii cum ar fi “poți obține orice lucru pe care-l dorești pentru tine și pentru viața ta, pe care-l inventezi ca o posibilitate….”. Modul de comunicare, limbajul specific Landmark, este mai dificil de înțeles, comunicarea înclinând spre un jargon pe care oamenii îl înțeleg în timp, la început repetându-l mecanic. Din păcate modul acesta de a comunica pare ciudat celor care îl aud pentru prima data … și apoi agasant, în cele din urmă împiedicându-i să vadă dincolo de judecata lor, pierzând o oportunitate unică pentru ei.
De fapt m-am lăsat dusă de val, pentru că tot acest articol a început datorită faptului că am dorit să împărtășesc cu toți câteva rânduri din cartea lui Carlos Castaneda “The Power of Silence”. În felul lui puternic și extraordinar – cum îl găsesc eu – don Juan comunică lui Carlos același lucru și anume, schimbarea punctului de vedere.
Pentru a intelege mai bine, trebuie să spun ca don Juan Matus, maestrul lui Carlos, se referă la punctul de vedere ca la o alta expresie, și anume ‘the assemblage point” sau “punctul de asamblare”.
Tot don Juan numește oamenii care au pornit în călătoria de descoperire de sine “Warrior Travellers”, Călătorii Războinici”, iar pe cei care ajung la nivele de cunoastere înaltă drept “Sorcerers”, Oamenii Sursă, greșit interpretati ca vrăjitori. În traducerea mea de mai jos o să folosesc cuvântul “sorcerers”.
***
“Apoi a spus un lucru pe care deja îl știam, dar nu puteam să-l verbalizez, pentru că nu aș fi putut găsi cuvintele potrivite pentru a-l descrie.
A spus că tot ceea ce ‘sorcerers’ făceau era o consecință a mișcării “punctului de asamblare” – assemblage point – (punct de referință, punct de vedere, perspectiva din care privesti) și că acele mișcări erau conduse de energia pe care ‘sorcerers’ o dețineau.
Apoi a spus ca ‘sorcerers’ erau singurele ființe care în mod deliberat mergeau dincolo de nivelul intuitiv prin intermediul antrenamentelor, ca să facă două lucruri: să conceapă existența punctului de vedere, și în al doilea rând să îl facă să se miște.
A accentuat din nou și din nou că cea mai sofisticată cunoaștere pe care ‘sorcerers’ o aveau era potențialul nostru ca ființe cu percepție și cunoașterea faptului că percepția noastra depindea de poziția de asamblare/a punctului de vedere.
Este ca o muzică pentru mine!
Îl ador pe don Juan!
Cum susțin pentru mine ancorarea în acest punct de vedere/spațiu/context/relație/abordare pe care am ales să-l experimentez si sa-l trăiesc?
ÎL GENEREZ!!!
Citesc cuvintele celor cu care rezonez în această “înțelegere”…. și instant sunt conectată la contextul de putere din care eu am ales să trăiesc. De asemenea, pot să ascult o melodie care vibrează cu el (contextul)/mine! În special ceva lipsit de semnificație, de importanță de sine, de dramă, ca: