“VORBELE NU SUNT CORELATE CU ACȚIUNILE”

În urmă cu foarte, foarte mult timp…(just kidding!)….. făceam antrenament cu o persoană (coaching) care, după aproape un an de zile, avea rezultate la care nu visase vreodată, când dintr-odată am avut o realizare interesantă.

Am realizat că a continua să lucrăm cu focusul pe “eu, eu, eu” (adică pe ea, pe persoana ei) o va ține doar la acest nivel, și ce facem împreună în curând va deveni ceva inert, fără sevă, fără viață, transformat în paleativ, medicament, tratament, frecție la picior de lemn, o injecție cu “energie” șau alte “înțelegeri” de dragul lui “eu, eu, și iar eu”.

I-am spus asta. i-am spus că ar fi benefic să considere mutarea focusului, lărgirea contextului pentru ce facem, și că toate lucrurile pe care le dorea în continuare în viață aveau să venă dacă începea să lucreze cu un proiect, dacă își lua să facă ceva care o inspira dincolo de persoana ei.

Apoi i-am sugerat din nou, în ciuda promisiunii facute mie însămi și ei de a nu-i mai vorbi despre asta, o anumita acțiune. De ce promisesem să nu-i mai spun de acea actiune?! Ca să n-o dezonorez comunicând-o unor urechi surde.

După o perioadă destul de mare am considerat/sperat că cine știe…poate putea să audă. Din păcate, și spre surprinderea mea, am fost prezentă la cum fața i s-a opacizat instant, transformându-se sub ochii mei într-o mască inertă dincolo de care nu putea penetra nimic.

Am auzit persoana spunând că nu are timp, că va face acel lucru odată, în viitor, are în plan…etc. etc. Era ca și cum îmi spunea “Îmi doresc ca viața mea să fie bla, bla, bla, să am claritate mentală, dar ….. nu acum, acum nu am timp de asta, am altceva de făcut”.

Mie, așa ceva îmi suna nebunesc.

În timp ce vorbea mă uitam cu uimire – eu fiind antrenorul ei (adică se presupune că ce spuneam merita considerat serios chiar dacă nu era înțeles, sau de înțeles:) – și mi-a picat fisa pentru a nu stiu câta oară că oamenii trăiesc în “cucu land”.

Oamenii doar spun că vor una sau alta, chiar foarte mult…J , doar că acțiunile lor nu reflectă acel lucru pe care îl spun, acțiunile lor nu sunt corelate cu ce spun.

Deși înnot în/respir prin această claritate mentală pe care o generez prin educatia ontologică la care am avut acces acum peste treizeci și ceva de ani, expresia “la oameni vorbele NU SUNT corelate cu acțiunile “ m-a izbit din nou cu puterea ei; de când am auzit-o pentru prima data, o văd materializată pretutindeni în jurul meu, și de fiecare dată mă minunez de nebunia oamenilor.

Oamenii nu sunt prezenti la faptul că vorbele lor nu sunt corelate cu acțiunile lor.

Ha, ha, ha! Și îmi vin in minte – cu mult umor – cuvintele lui Osho: “Viața este jucăușă viața este distractivă, pentru că întreaga existență este un mare circ” (Life is playful, life is fun, because the whole existence is a tremendous circus).

Acum nu este vorba de faptul că eu CRED sau NU CRED pe cineva (sau mă strădui să nu fac niciuna:) ci mai degrabă MĂ UIT LA CEEA CE FAC. Mă salvează de așteptări stupide, de pierdere de timp, de speranțe deșarte, de asocierea cu oameni carton – chiar dacă uneori nu am încotro:).

Am recunoscut această puternică distincție: “OAMENII NU AU CORELATIE ÎNTRE VORBELE SI FAPTELE LOR” și într-un citat, care habar n-am cui îi este atribuit (și cui îi pasă?!), și anume: “Pe măsură ce îmbătrânesc mă uit mai puțin la ceea ce oamenii spun și mai mult la ceea ce fac”.

***

Împărtășesc toate aceste experiențe ale mele pentru că știu cum să o fac, și pentru ca alții să primească valoare din ele.

Nu suntem la fel, dar invățăm unii de al alții.

Când cineva o ia înaintea noastră ne dă și nouă încrederea că se poate.

Și dacă vrem, PUTEM ORICE.

Acum nu mă mai uit la cineva înaintea mea, în față, învăt de la toți oamenii, oricine ar fi ei.
Cărarea o fac mergând, deschizând noi spații de gândire, de experientă, de prezență.

Pe acest principiu scriu experiențele mele, gândurile, logica lor, astfel încât alții să devină prezenți și dacă vor mai mult decât o injectie de “energizare” din conversațiile mele, sau cu mine, să înceapă să se auto-educe corelându-si actiunile cu vorbele.

 

DISTINCTIA din acest articol: Oamenii NU știu că vorbele lor nu sunt corelate cu acțiunile lor, și rezultatele lor in viață demonstrează acest lucru:)

 

 

Comments are closed.