O SINGURĂ SESIUNE DE COACHING – REZULTATE PENTRU O VIAȚĂ

O SINGURĂ SESIUNE DE COACHING – REZULTATE PENTRU O VIAȚĂ

Dacă ești atent, dacă dorești și ai pe cineva care știe să îți arate, vei descoperi că sunt doua feluri în care gândești.

Unul este reactiv: cineva spune ceva și tu ai instant un răspuns.

Gândurile de acest tip apar astfel, pur și simplu, imediat, mecanic, încât tu NU ai nicio șansă să îți dai seama că tu de fapt le AUZI, si dacă le AUZI nu le poți FI.

Acest fel de a gândi este automat, iar tu nu te îndoiești de el niciodată; este ca și cum ESTI TU cel care gândește, ca și cum ai știi mereu adevărul despre ceva (orice), și ce urmează – tot automat – este că acțiunile tale sunt corelate cu el.

Dacă auzi în capul tău că nu ești de-ajuns de ceva (de deștept, de sexi, de frumos, de bărbat, de educat, etc.), imediat ești lăsat fără putere și fie te dai de-oparte, fie portești la luptă să dovedești contrariul.

În general gândurile de acest fel sunt repetitive, regulile și soluțiile fiind mereu cam aceleași, iar o problemă, sau situație, tinde să rămână ani de zile în același punct fără măcar să îți dai seama și cât de aiurea este acest lucru. Este ca și cum ai deveni un fel de “placă stricată”.

Cel mai bine ne dăm seama de acest lucru când îl vedem la altcineva care ne asasinează cu aceeași poveste din nou și din nou, ajungând să nu-l mai ascultăm deloc. Evident, nimeni nu se vede pe sine, sau aproape nimeni. J

Există un alt fel de a gândi, pe care poti să îl distingi dacă ești dispus să te uiți și îți dai seama de primul, dacă ești dispus să vezi că ceva nu este tocmai ok cu felul în care gândești/ești de obicei, în anumite situații.

Acesta se cheamă diferit, în functie de cultura țării, oamenilor care l-au identificat și dorit să îl facă cunoscut și altora: Vichara (din hindi, înseamnă gândire, reflectie, minte… și o altă groază de lucruri ), discriminare (discrimination), distingere (distinguishing), cercetare (inquiring), gândire proactivă, cercetare Socratică, fiind doar câteva nume pe care le cunosc eu.

Prin acest fel de a gândi căpătăm abilitatea de a vedea lucrurile așa cum sunt.

Ca un exemplu: vaca NU dă lapte, carne, viței, ea DĂ doar balegă, și ești TU cel care îți iei laptele și toate celelalte. Dacă te uiți așa, și consideri asta ca posibilitate, poți să mergi mai departe și să primești faptul că viața nu îți dă nimic dacă nu iei (și nu mă refer la furat, înșelat – ca să fiu clară – că tot suntem în secolul criminalității extinse de acest gen) J

Acesta este un alt fel de a te uita/gândi la lucruri și la tine însuți.

În acest fel de a gândi  ALTCEVA  MAI  ATRACTIV  îți ocupă din ce în ce mai mult mintea, atenția, și anume o posibilitate  de a fi – cum ar fi posibilitatea că lucrurile depind de tine – urmată de un angajament de a vedea mereu adevarata ta natură (diferit de ce îți spun gândurile reactive).

Odata identificat acest angajament de a fi adevărat ție însuți, vin la pachet:

Direcție

Descoperire,

Crestere,

și ele iau loc în mod natural, angajamentul fiind TOTAL (angajament fiind puțin spus).

Coaching-ul ONTOLOGIC face exact acest lucru: distingi cum gândești, vezi erorile de gândire pe care le faci și ți le corectezi singur – daca vrei.

Desigur “dacă vrei”, pentru că nu toți suntem pregătiți, sau dispuși să renunțăm la “a avea dreptate sau domina pe alții” ca să avem o viață fericită și împlinită.J

Rezultatele pe care o singură ședință poate să le dea pot fi mai mult decât o viață întreagă de antrenament, lucru cu tine cu “dezvoltare personală”, “inițieri”, etc.….:)

Într-o seara, in 1983, într-o sesiune de doua ore și jumatate am înviat efectiv.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Comments are closed.